Drepturile copilului
INFORMAȚII UTILE
Toți copiii din România au drepturi. Respectarea drepturilor copilului nu este doar o obligație morală, ci și juridică, iar societatea are responsabilitatea de a crea un mediu sigur și propice pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Drepturile copilului
Drepturile copilului reprezintă un set de principii și norme care garantează protecția, îngrijirea și dezvoltarea copiilor. Aceste drepturi sunt stipulate în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată în 1989, care este un document internațional de referință pentru protecția drepturilor copiilor la nivel global, cu cea mai largă ratificare din istorie.
România a fost printre primele state care au ratificat Convenţia ONU, în anul imediat următor adoptării sale în cadrul Adunării Generale a Naţiunilor Unite, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990.
Definiția Copilului: Un copil este o persoană care are mai puțin de 18 ani.
Nediscriminarea: Niciun copil nu poate fi discriminat indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau origine socială, de situația materială, incapacitatea fizică, de statutul la naștere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinților sau al reprezentanților legali ai acestuia.
Binele copilului este important: În toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.
Punerea în practică a drepturilor: Statele părți se angajează să ia toate măsurile legislative, administrative și altele care sunt necesare pentru a pune în practică drepturile recunoscute în convenție.
Respectarea drepturilor părintești: Statele părți vor respecta responsabilitatea, dreptul și obligația pe care le au părinții sau, după caz, membrii familiei lărgite sau a comunității, conform cutumei locale, tutorii sau alte persoane prin lege responsabile pentru copil, de a-i da acestuia, într-un mod care să corespundă capacităților acestuia, orientarea și sfaturile corespunzătoare exercitării drepturilor pe care i le recunoaște prezenta convenție.
Supraviețuirea și dezvoltarea copilului: Fiecare copil are dreptul la viață și la supraviețuire. Statul trebuie să asigure condițiile astfel încât copiii și tinerii să se poată dezvolta bine.
Nume și cetățenie: Orice copil are, prin naștere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și de a fi îngrijit de părinții săi. Statele părţi vor veghea la aplicarea acestor drepturi conform legislaţiei lor naţionale şi obligaţiilor asumate potrivit instrumentelor internaţionale aplicabile în materie, în mod deosebit în cazurile în care, în absența acestora, copilul s-ar găsi în situaţia de a fi apatrid.
Protecția identității: Orice copil are dreptul de a-și păstra sau de a-și restabili identitatea, cetățenia și relațiile de familie. Dacă un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele din acestea, statele părţi vor acorda asistenţa şi protecţia corespunzătoare pentru ca identitatea sa să fie restabilita cât mai repede posibil.
Separarea de părinți: Orice copil are dreptul să trăiască cu părinții săi, cu excepția situațiilor în care trebuie să fie protejat în fața acestora. Dacă un copil trebuie separat de unul sau de ambii părinți, aceștia au dreptul de a-și face cunoscut punctul de vedere. Dacă un copil este separat de unul sau de ambii părinți, aceștia au dreptul să știe unde se află.
Reunificarea familiei: Orice copil are dreptul de a părăsi orice țară și de a călători spre propria țară pentru a-și reîntregi familia. Statele părţi vor lua măsuri pentru a combate acţiunile ilegale de deplasare şi de împiedicare a reîntoarcerii copiilor în străinătate.
Libertatea de opinie a copilului: Orice copil are dreptul de a fi ascultat și de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește. Aceasta se aplică în special în procesele juridice sau administrative. Cu cât copilul are o vârstă mai mare, cu atât mai mult opinia sa trebuie ascultată.
Libertatea de exprimare: Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, a primi şi a difuza informaţii şi idei de orice natură, fără sa ţină seama de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită sau artistică, sau prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului.
Fiecare copil are și responsabilitatea de a-și exprima opinia într-un mod în care să respecte drepturile celorlalți.
Libertatea de gândire, de conștiință și religie: Fiecare copil are dreptul să-și manifeste religia și să-și exercite gândirea și conștiința. Statul trebuie să respecte drepturile și responsabilitățile părinților sau, după caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului de a-l orienta pe acesta în exercitarea dreptului sus-menţionat de o manieră care să corespundă dezvoltării capacităţilor sale.
Dreptul la întruniri publice, pașnice: Fiecare copil are dreptul de a se întruniri cu alți copii, de a devein membru sau de a crea o asociație/uniune, atâta timp cât drepturile celorlalți nu sunt periclitate.
Protejarea vieții private: Fiecare copil are dreptul să fie ferit de imixtiuni în viața sa privată, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondența sa. Mai mult, fiecare copil are dreptul ca nimeni să nu îi afecteze onoarea.
Accesul la informații adecvate: Statul recunoaşte importanţa funcţiei îndeplinite de mijloacele de informare în masă şi asigură accesul copilului la informare şi materiale provenind din surse naţionale şi internaţionale diverse, cu deosebire cele care vizează să promoveze bunăstarea sa socială, spirituală şi morală, precum şi sănătatea sa fizica şi mentală. Statul are, de asemenea, datoria de a proteja copiii de informații dăunătoare.
Responsibilitatea părinților: Părinții sau tutorii legali sunt comun responsabili pentru creșterea și dezvoltarea copilului. Statul are datoria de a-i ajuta în acest sens și, de exemplu, de a face accesibile servicii de îngrijire a copiilor ai căror părinți sunt la serviciu.
Protecția împotriva abuzurilor: Statul este responsabil de protejarea copilului împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violența sexuală, în timpul cât se afla în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezentanţilor săi legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat.
Copilul care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul său familial sau care, în propriul său interes, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecție specială și la sprijin. Statul prevede pentru acest copil o protecţie alternativă în conformitate cu legislaţia naţională. Această protecţie alternativă poate să aibă forma plasării într-o familie, adopțiunii sau, în caz de necesitate, încredinţării într-o instituţie corespunzătoare pentru copii. În alegerea uneia din aceste soluţii este necesar să se ţină seama în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuități în educarea copilului, ca şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.
Adopția: Un copil poate fi adoptat dacă adopția este autorizată, recunoscută și aprobată de stat și dacă servește bunăstării copilului. Statul veghează ca adoptiunea unui copil sa nu fie încuviinţată decât de autorităţile competente, care verifică, conform legii şi procedurilor aplicabile şi pe baza tuturor informaţiilor fiabile relative la cazul considerat, că adopțiunea poate să aibă loc având în vedere situaţia copilului în raport cu părinţii săi, rudele şi reprezentanţii legali.
Copiii refugiați: Orice copil care este forțat să-și părăsească țara, care este refugiat sau care solicită azil, are dreptul la protecție specială din partea statului. În acest scop, statele părţi vor colabora, dacă vor considera necesar, la toate eforturile făcute de O.N.U. şi alte organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale competente, cooperând cu O.N.U. pentru a proteja şi ajuta copiii care se găsesc într-o asemenea situaţie şi a le descoperi părinţii (mama şi tata) sau alţi membri ai familiei oricărui copil refugiat, în vederea obţinerii informaţiilor necesare pentru reunificarea familiei sale. În cazurile în care nici tatăl, nici mama şi nici alt membru al familiei nu poate fi regăsit, copilului i se va acorda aceeaşi protecţie ca oricărui alt copil care este temporar sau total lipsit de mediul său familial, indiferent pentru ce motiv, în conformitate cu principiile enunţate în convenţie.
Copiii cu dizabilități: Orice copil cu dizabilități are dreptul la educație și la îngrijire speciale. Trebuie ajutat să fie independent și să participe activ în comunitate.
Servicii medicale și de sănătate: Fiecare copil are dreptul la cea mai bună îngrijire medicală posbilă. Statul are datoria de a combate mortalitatea infantilă, de a asigura servicii medicale tinerilor, de a combate malnutriția și maladiile, de a garanta îngrijire medicală femeilor însărcinate și proaspetelor mămici, de a face accesibilă educația pentru sănătate și de a dezvolta servicii de prevenire în sectorul sănătății publice și de a aboli practicile tradiționale dăunatoare sănătății copiilor.
Verificarea periodică a tratamentului și îngrijirii Copilului: Orice copil care a fost plasat de către autoritatea competentă pentru a primi îngrijiri, protecţie sau un tratament fizic sau mental, are dreptul la verificare periodică a tratamentului respectiv şi a oricărei alte împrejurări legată de plasarea sa.
Asistența socială: Orice copil are dreptul de a beneficia de asistență socială, inclusiv de asigurări sociale. Statul garantează indemnizații care iau în considerare situația financiară a familiei sau a persoanelor responsabile de întreținerea copilului.
Nivelul de trai: Orice copil are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. Părinții sau tutorii legali sunt primii responsabili să asigure aceste condiții. Statul are datoria de a-i sprijini în acest sens.
Educația: Orice copil are dreptul la educație și la învățământ. Statul are datoria de a furniza învățământ primar gratuit și obligatoriu și, de asemenea, să facă învățământul secundar accesibil tuturor copiilor și tinerilor. Statul trebuie să se asigure că tinerii și copiii sunt tratați corespunzător în școli și că drepturile nu le spun încălcate.
Finalitățile educației: Educația școlară trebuie să urmărească dezvoltarea personalității și aptitudinilor fiecărui copil, să pregătească pentru viața adultă și să cultive respectul pentru drepturile omului și pentru valorile propriei culturi sau ale altor culturi.
Copiii aparținând minorităților: Orice copil care provine dintr-o minoritate are dreptul să învețe și să-și practice propria cultură, religie și limbă.
Odihnă, joacă, timp liber: Orice copil are dreptul la odihnă și la vacanță, de a practica activităţi recreative proprii vârstei sale, de a participa în mod liber la viaţa culturală şi artistică. Statul respectă şi favorizează dreptul copilului de a participa în mod deplin la viaţa culturală şi artistică şi încurajează organizarea în favoarea lui a unor mijloace corespunzătoare de vacanță şi activităţi recreative, artistice şi culturale, în condiţii de egalitate.
Munca copiilor: Fiecare copil are dreptul să fie protejat de orice formă de exploatare și de muncă ce i-ar putea dăuna educației și dezvoltării sale. Statul trebuie să stabilească vârsta minimă la care permite unui copil să muncească, numărul de ore de muncă pe zi și condițiile de lucru.
Protecția față de stupefiante și substante psihotrope: Statul ia măsuri corespunzătoare, inclusiv măsuri legislative, administrative, sociale şi educative pentru a proteja copiii contra folosinţei ilicite a stupefiantelor şi a substanţelor psihotrope, asa cum sunt acestea definite de convenţiile internaţionale pertinente şi pentru a împiedica utilizarea copiilor pentru producţia şi traficul ilicit al acestor substanţe.
Protecția contra exploatării sexuale: Fiecare copil are dreptul la protecție contra exploatării și abuzului sexual, pornografiei și prostituției.
Protecția contra vânzării și traficului de persoane: Statul trebuie să ia toate măsurile posibile pentru a preveni și combate răpirea și traficul de copii și tineri.
Protecția contra altor forme de exploatare: Fiecare copil are dreptul la protecție contra oricăror forme de exploatare (de exemplu cerșetoria).
Tortura și detenția: Fiecare copil are dreptul la protecție împotriva torturii, tratamentelor sau pedepselor crude, arestării ilegale sau a oricărei alte forme de vătămare a libertății personale. Statul are datoria de a interzice pedeapsa cu moartea și închisoarea pe viață pentru tineri. În cazul în care un copil este închis, el are dreptul să fie tratat cu omenie și cu respect. În cazul în care un copil sau un tânăr este arestat, acesta nu trebuie să fie întemnițat la un loc cu adulți, trebuie să poată păstra contactul cu familia sa și să aibă dreptul la asistență juridică.
Război și conflicte armate: Copiii și tinerii sub 15 ani au dreptul să nu participe la războaie și conflicte armate. Statul are datoria de a oferi protecție specială copiilor afectați de război.
Reabilitare și reintegrare: Statul va lua toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizica şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil victimă a oricărei forme de neglijenţă, exploatare sau viciu, a torturii sau a oricărei forme de pedeapsă sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante sau a unui conflict armat. Aceasta readaptare şi aceasta reintegrare se vor desfăşura în condiţii care favorizează sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.
Justiția pentru copii: Orice copil acuzat de comiterea unei infracțiuni are dreptul de a fi tratat cu demnitate în instanța de judecată. El este nevinovat până la proba contrarie. Fiecare copil are dreptul la un proces echitabil, la un interpret (dacă este necesar), la protecția vieții private și la reexaminarea unei hotărâri judecătorești. Statul are datoria de a stabili vârsta minimă sub care copiii nu pot răspunde penal. Statul are, de asemenea, datoria de a oferi alternative la detenție pentru copiii și tinerii condamnați.
Legislație
LEGEA nr. 18 din 27 septembrie 1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile Copilului
Convenție cu privire la drepturile copilului
Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 republicată privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) are misiunea de a proteja și promova drepturile copiilor din România – https://copii.gov.ro/1/
Numărul unic național 119 este destinat raportării cazurilor de abuz, neglijare, exploatare, și orice altă formă de violență asupra Copilului. Numărul este disponibil în toate rețelele publice de comunicații din România și este gratuit.
Serviciul este furnizat de cele 47 de Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din țară prin intermediul operatorilor specializați care gestionează aceste apeluri.
Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului este o instituţie publică de interes local care are rolul de a identifica şi de a soluţiona problemele sociale ale comunităţii din domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilității, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie, prin servicii specializate pentru categoriile de persoane defavorizate
În Municipiul București, în subordinea Consiliului Local al Sectorului, funcționează o astfel de instituție:
Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului Sector 1
https://www.dgaspc-sectorul1.ro/
Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului Sector 2
Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului Sector 3
Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului Sector 4
Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului Sector 5
Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului Sector 6
Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti este o instituţia care administrează și gestionează fondurile acordate de la bugetul statului pentru plata beneficiilor de asistenţă socială.
Inspectoratul Școlar al Municipiului București este un serviciu public deconcentrat al Ministerului Educaţiei care acționează pentru realizarea obiectivelor educaționale prevăzute de Legea Educației în domeniul învățământului preuniversitar.
Își desfășoară întreaga activitate pe baza Legii Educației, a Statutului personalului didactic, a hotărârilor și ordonanțelor emise de Guvernul României, a tuturor actelor normative ce decurg din conținutul Legii Educației, precum și a ordinelor/precizărilor elaborate de Ministerul Educației.