Violența domestică este „orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.

Violența verbală – limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;

Violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea destări de tensiune și de suferință psihică, în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;

Violența fizică – vătămarea corporală oria sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere,trangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit. e;

Violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, violconjugal;

Violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive îndetrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;

Violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, erzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;

Violența spirituală – subestimarea saudiminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere,limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

Violența cibernetică – hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea nonconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.

 

Consecințele violenței asupra copilului

Violența poate avea consecințe imediate și/sau pe termen lung asupra sănătății, dezvoltării și bunăstării copilului.

Pe termen lung, consecințele se răsfrâng și asupra vieții de adult, fiind reflectate în dificultatea de a dezvolta sau de a menține relații intime cu sexul opus ori chiar relații sociale în general, de a-și găsi un loc de muncă stabil, de a avea atitudinile și abilitățile necesare unui părinte suficient de bun etc.

Nu numai actul în sine al violenței are consecințe, ci și contextul în care aceasta se produce. De obicei are loc o interacțiune între mai mulți factori de risc care conduc la apariția consecințelor și creșterea impactului.

Consecințele se reflectă asupra dezvoltării copilului atât pe plan afectiv, cât și asupra celorlalte aspecte ale dezvoltării și asupra adaptării școlare:

-pe plan afectiv: atașament atipic (dezorganizat, de tip D), carențe afective, afecte negative, agresivitate, stima de sine redusă etc.;

-pe planul celorlalte aspecte ale dezvoltării: retard al creșterii, întârzieri în dezvoltarea motorie, cognitivă și de limbaj, competențe sociale reduse etc.;

-pe planul adaptării școlare: performanțe școlare reduse, dificultăți de învățare etc.

 

Înlăturarea miturilor

Violența domestică este o problemă socială nouă.

Abuzurile îndreptate împotriva femeilor nu reprezintă o noutate. Acesta a fost tolerat de-a lungul istoriei. De exemplu, termenul utilizat pe scară largă “regula degetului mare” vine din dreptul comun englez din 1767 care permitea soțului să-și “pedepsească soția cu un bici, nu mai gros decât degetul mare.”

Violența domestică apare mai des în rândul anumitor categorii de oameni.

Violența domestică nu ține cont de etnie, rasă, statut economic, religie sau vârstă. Se întâmplă în aceeași măsură în relațiile de tip lgbtq+ ca și în relațiile heterosexuale.

Majoritatea abuzurilor sexuale se întâmplă cu persoane necunoscute.

Între 70% și 85% dintre femeile victime ale agresiunilor sexuale, sunt agresate de către bărbați pe care îi cunosc. 6 din 10 atacuri de natura sexuală au loc într-o locuință privată, iar 4 din 10 au loc chiar în locuința victimei.

”Câinele care latră nu mușcă”

De multe ori violența verbală este ignorată, nelăsând urme. În realitate, toate aceste concepte nu reprezintă decât scuze inventate de comunități pentru a determina o acceptare și nereclamare a violenței de către victime. Intimidarea verbală duce rapid la violență fizică, iar traumele provocate de cuvinte sunt la fel de profunde și dificil de depășit ca și cele create prin agresiuni fizice.

Violența în cuplu nu afectează cuplurile tinere sau foarte tinere.

Statisticile contrazic acest mit, femeile între 16 și 25 de ani fiind majoritare în rândul victimelor violenței domestice.

Femeile rămân în relații abuzive pentru că vor.

O femeie poate simți că nu poate pleca din mai multe motive, printre care: îl iubește pe agresor și speră că relația se va îmbunătăți, abuzurile la care a fost supusă au izolat-o de prieteni și familie, este total dependentă de veniturile partenerului sau pur si simplu nu are unde să se ducă.

Alcoolul este cauza pentru care bărbații își abuzează partenerele.

Cercetările arată că consumul de alcool tinde să fie asociat mai mult cu violența în culturile în care alcoolul este folosit ca scuză pentru comportamentele sociale inacceptabile. Mulți abuzatori susțin că erau ‘inconștienți’ din cauza că erau beți sau drogați, și drept urmare n-au avut nici un control asupra acțiunilor lor. Cu toate acestea, o persoană cu adevarat inconștientă nu ar putea avea un comportament pe care nu l-au mai avut și în trecut și nu ar fi capabili să aibă un comportament nou sau neînvățat anterior, cu excepția cazurilor în care sunt perfect conștienți de acțiunile lor. Adevăratul motiv pentru comportamentul abuziv este de fapt dorința de putere și nevoia abuzatorului de a avea total control asupra partenerei de viață. Abuzatorii folosesc deseori alcoolul ca scuză pentru a evita să-și asume responsabilitatea pentru comportamentul lor.

 

DREPTURILE VICTIMElLOR VIOLENȚEI DOMESTICE

1. a) Dreptul la respectarea personalităţii, demnităţii și a vieţii sale private.
2. b) Dreptul la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale.
3. c) Dreptul la protecţie specială, adecvată situaţiei și nevoilor sale.
4. d) Dreptul la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum și la asistenţă medicală gratuită.
5. e) Dreptul la consiliere și asistenţă juridică gratuită, în condițiile legii.

Victima violenţei în familie care s-a decis să solicite ajutor structurilor de intervenţie şi suport existente poate avea o serie de nevoi şi anume:

Siguranţă- agresorul trebuie să nu mai aibă posibilitatea de a lua legătura cu victima

Locuinţă și hrană – victima are nevoie să locuiască separat de agresor, ceea ce poate să însemne să stea într-un adăpost

Sănătate- de cele mai multe ori sănătatea victimei este degradată ca urmare a abuzurilor, de aceea ea are nevoie de atenţie şi, după caz, de intervenţie medicală specializată

Informare- pentru a lua deciziile cele mai bune pentru sine şi copii, dacă este cazul, victima trebuie sa deţină informaţii corecte, complete, şi să le primească la timp

Independenţă economică- victima are nevoie să se angajeze şi să caştige suficient pentru a trăi independent

Formare, inclusiv studii- uneori, victima are nevoie să se califice/ să se recalifice

Copii- multe dintre victime au copii şi au nevoie de ajutor pentru întreţinerea şi educarea acestora pe tot parcursul perioadei în care ele însele se îngrijesc pentru a deveni independente.

În plus, drepturile copilului, așa cum se regăsesc în Convenția privind Drepturile Copilului, sunt strâns legate unele de celelalte și au toate aceeași importanță:

 

INSTRUMENTE DE APĂRARE

Legiuitorul român a reglementat instrumentul de apărare al victimelor violenței, ca măsură de înlăturare a pericolului, și anume ORDINUL DE PROTECȚIE.

ORDINUL DE PROTECȚIE PROVIZORIU este emis de catre polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică. Acesta se dispune pe o durată de 5 zile.

Se pot dispune una sau mai multe măsuri de protecție, care devin obligatorii imediat după emiterea ordinului de protecție, fără somație sau fără trecerea unui termen, acesta fiind executoriu.

ORDINUL DE PROTECȚIE se dispune de către instanța de judecată, pe o durată determinată și provizorie. Solicitarea emiterii ordinului de protecție de către instanță nu este condiționată de emiterea anterioară a ordinului de protecție provizoriu de către poliție. Cererea poate fi introdusă de victimă, personal sau prin reprezentant. Cererea poate fi formulată în numele victimei și de către procuror, reprezentantul autorității cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice sau reprezentantul furnizorilor de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, cu acordul victimei.

 

CUI TE ADRESEZI?

• Poliția
• Sistem de sănătate
• Servicii sociale de suport

 Serviciile sociale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, sunt organizate astfel:

Serviciile sociale în regim rezidențial, cu găzduire pe perioadă determinată:

• Centre de primire în regim de urgență.
• Centre de recuperare.
• Locuințe protejate.

Serviciile sociale în regim de zi:

• Centre pentru prevenirea și combaterea violenței domestice
• Centre pentru servicii de informare și sensibilizare a populației
• Centre de asistență destinate agresorilor

Serviciile sociale cu program continuu

• Servicii de informare și consiliere pentru victimele violenței domestice de tip linie telefonică de urgență – help-line- 0800 500 333, linie de telefon non stop gratuită pusă la dispoziție de către Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați.
• servicii integrate de urgență destinate victimelor violenței sexuale.