Persoana fără adăpost prezintă deficienţe în mobilizarea resurselor proprii sau externe (pentru a obţine un act de identitate, un loc de muncă, pentru a se reintegra în familie), fiind exclusă de la serviciile publice medico-sociale.
Majoritatea persoanelor fără adăpost sunt bărbaţi, motivele fiind diferite de la caz la caz.
Comparativ cu femeile, aceştia sunt respinşi mai puternic de familii, rup mai uşor relaţiile familiale, prezintă (majoritatea) o dependenţă mai ridicată de alcool, au o agresivitate verbală şi fizică mai mare, sunt depresivi, demotivaţi şi dezinteresaţi de problemele pe care le au, capacitatea lor de adaptare la situaţii noi şi comunicarea sunt mai reduse.
Cauzele pentru care aceştia au ajuns în stradă sunt în mare parte sociale şi economice. Obiectivul acestei cercetări îl constituie identificarea şi evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost aflate pe raza Municipiului Bucureşti.
